Pagina dedicata activitatii elevilor din Dor Marunt.
Vom avea posibilitatea sa prezentam proiectele acestora si sa lansam, saptamanal, cate o provocare culturala.
Observ ca v-am iritat un pic. Iata, deja s-a produs prima provocare. Vedeti ce simplu e? :)) Acum, vreau sa-mi spuneti cum pot posta pe blogul dumneavoastra si cum intru in dialog cu elevii? Pana la momentul in care o sa-mi spuneti procedura, va rog sa-mi postati dumneavoastra ce voi scrie aici. Tema propusa este o intrebare:
La ce ne ajuta sa citim?
Si, pentru cei care o sa spuna ca nu ajuta la nimic, o sa-i ajut cu urmatoarele precizari: a) Realizezi ca viata da palme celui ce doarme, ignorant si incult ramas fara `arme`. Eu instig la cultura, nu doar sa duci sticla la gura.In minte alarma suna, si suna ca in cap, incet-incet, intrebarile se-aduna.
Iar, pentru cei care citesc, si sunt sigur ca se simt singuri intr-o lume in care toti incultii viseaza numai bani, desigur :))), le spun ca nu conteaza decat ce ai in cap. Asta te va ajuta sa-i ingropi pe toti, incet, pe rand, din vorbe:)))
Acum o sa incercam, cu ajutorul elevilor sa facem un Top 10 Beneficii ale cititului. Incep eu, dupa care astept aportul elevilor la enumerarea celor zece beneficii:
1. O exprimare corecta, fluenta si coerenta.
2. ............
3. ............
.
.
Astept completarile si dezbaterile...
1. O exprimare corecta, fluenta si coerenta. Exiguus
2.Cartea ma ajuta sa cunosc lumea! Fara nici o lescaie in buzunar hoinaresc prin toate locurile si, mai ales, prin toate timpurile! Elena D.
3.Cititul ne ajutã pentru cultura noastrã generală și pentru dezvoltarea creierului. Andreea A.
4.Noi putem retrăi sentimentele autorului și să vedem scrierile lui prin ochii noștri. Catalina Stefania Dinu 5 Ne dezvolta gandirea, imaginatia si vocabularul. Ne ajuta sa evadam din cotidian! Profesor Irina Zegheru 6. Dezvoltarea inteligentei si a creativitatii! Invatator Mihaela Ulmeanu 7. Cine citeste o carte planteaza un pom roditor in interiorul sau, iar roadele acestuia se vor vedea in vorbe si comportament. Profesor Alina Son - Mira 8. Dezvolta gandirea, imbunatateste capacitatea de atentie si concentrare, imbunatateste memoria. Relaxare! Profesor Madalina Dragutu 9. Formarea opiniei fata de problemele tratate. Ofera modele de viata. Imbogateste experienta personala. Ne ofera criterii/informatii/repere de rezolvare a problemelor vietii, de diferentiere a binelui de rau. Imbogateste vocabularul si posibilitatile de relationare cu cei din jur. Dezvolta procesele psihice.... Invatator Elena Golumbeanu 10. Cine citeste, creste! Ionel Calota 11. A citi este un lucru minunat. Prin citire spunem totul! Cu cat de mult citim, atat de multa cultura avem! Profesor Daniela Lascu 12. Cartea este izvorul intelepciunii! Citeste! Citeste! Citeste! D-na Director Mariana Stan 13. Dezvoltarea vocabularului. Camelia Ene 14. Imbogatirea imaginatiei. Florin Copoeru 15. Stimuleaza intelectul. Mihai Vochin 16. Stimuleaza creierul. Ioana Vochin 17. Se imbogateste vocabularul. Mario Minea 18. Te disciplineaza. Reduce stresul si depresia. Dezvolta gandirea analitica. Imbunatateste capacitatea de atentie si concentrare. Te scapa de plictiseala. Stimuleaza creierul. D-na care indruma pasii copiilor in minunata lume a cartilor, in Biblioteca!! Ghidul binevoitor, d-na Gabriela Nitulica. Multumim, Doamna!
Iata cum arata topul nostru!
Va aducem la cunostinta ca nu am facut o ierarhie valorica, ci am enumerat beneficiile in ordinea in care au fost culese. Va multumim pentru incredere si va asteptam cu opinii!
Opinia lui Paul Nicolae
Beneficiile
cititului Cititul ajuta la redarea sonora a unor semne grafice (litere,
hieroglife etc) din urma caruia oamenii au numai de castigat. Spre exemplu
cititul poate ajuta la alfabetizarea persoanelor ce sufera de analfabetism
functional sau de alte feluri, intrucat exercitiul este mama invataturii,
citind in continuu putem remedia semnificativ problema analfabetismului.
Un alt
beneficiu al cititului este imbogatirea vocabularului, desi este foarte
evident, cu cat citesti mai mult cu atat vei putea deprinde si invata mai multe
cuvinte pe care, poate nu le intelegeai pana atunci.
Cititul ajuta de asemenea la dezvoltarea
creativitatii, atunci cand citesti opere epice (basme, romane, fabule, nuvele)
si iti imaginezi situatiile comice sau serioase la care sunt supuse personajele
de catre narrator
Prin intermediul cititului se pot forma chiar
legaturi intre oameni care impart aceleasi gusturi cu privire la lectura prin
intermediul cluburilor de carte, adica socializezi fara Facebook, Messenger si
alte retele.
Poate cel mai important rol al cititului nu
este unul mentionat mai sus, ci este acela ca este fundamental pentru educatia
si dezvoltarea psihicului copiilor si nu numai.
Ceea ce
am scris au fost opinii personale, nu m-am inspirat de niciunde, dovada ca pot
gandi si singur fara ajutorul unui profesor sau a unui caiet unde am predate
notiuni fara sens. :))))))
Antonie Ionita, elev in clasa a X-a, Bucuresti, ne prezinta o mostra din playlist-ul Romaniei comuniste. Va invitam sa zaboviti o clipa si sa incercati sa intelegeti!
Ionela Anghel
Despre decembrie 1989
Revolutia din 1989 a constat intr-o serie de proteste, lupte de strada si demonstratii desfasurate intre zilele de 16 si 25 decembrie si care au dus la caderea regimului comunist din Romania.
Cateva declaratii uluitoare ale familiei mele din timpul revoluriei:
Bunica: Din Timisoara s-a dat ordinul. Toata lumea a inceput sa strige: " Intoarceti-va, a inceput Revolutia! Blocurile erau fracturate de gloante. Haos total!"
Tata: "De acolo scapai cu fuga! Oamenii erau calcati cu tancurile. Traiai cu frica! La Targoviste a fost impuscat..."
Mama: "Unitatea militara a dat ordin ca Ceausescu sa fie omorat. Inainte oamenii nu intrau in casa, faceau focul afara pentru ca le era frica sa nu li se puna bomba sau sa intre peste ei si sa-i impuste. Dupa ce l-au omorat ( pe Ceausescu), totul s-a domolit. Mai tarziu mi-am dat seama si ce inseamna sloganul revolutiei: Azi in Timisoara, maine in toata tara! Faptul e ca cea mai mare parte din oameni, a murit acolo. Au murit foarte multi oameni!
Rautatea Dictatorului a fost pedepsita pe masura. Prins la Targoviste, tinut captiv in unitatea militara de acolo si executat.
In timpul acestei tiranii toata lumea a avut de suferit!
Decembrie 2017, Romania
Marturia
Sofiei in varsta de 63 de ani dintr-un sat din Baragan :
“ Era , in acel an,
1989, o iarna blanda cu aspect de toamna. Ne pregateam de Craciun, noi si
vecinii mei, stiti, sa taiem porcul si sa pregatim mancare, asa cum facem in
fiecare an. Pe 21 decembrie eram afara. M-a strigat vecina mea, spunandu-mi sa ma uit la televizor. Am intrat in casa si
am deschis televizorul, aveam pe vremea aceea un televizor alb-negru , deh, acum
ne-am cumparat unul mare, color, unde l-am vazut pe Nicolae Ceausecu. Rostea un
discurs! M-am uitat putin si am iesit. Nu ma interesau discursurile lui,
nu-mi spuneau nimic si nu intelegeam de
ce ma indemnase vecina sa ma uit la tv! Am inteles mai tarziu! Mi-am vazut de
treaba, aveam de facut toba si carnati.
Seara, cand am intrat in casa, am deschis televizorul. Acelasi program
din care nu intelegeam nimic. Ne-am culcat, eram obositi si , oricum, nu aveam
ce vedea. A doua zi lucrurile s-au
precipitat. Tot satul era in fata televizoarelor, putini, cei mai tineri au
plecat spre Bucuresti. Priveam ecranul televizorului cu nedumerire si teama. Era ceva ce nu mai
vazusem! Focuri de arma: soldatii in termen, militia, securistii si teroristii
trageau unii in altii. N. Ceausescu si E. Ceausecu fugisera! Programul se
intrerupea si se relua cu imagini alarmante: oamenii strazii ocupau ecranul; se
cerea ajutor, se transmiteau ordine, erau aratati teroristii. Am vazut si
oameni impuscati si masinile acelea ale armatei care treceau in viteza pe
strazi. Apoi i-am vazut pe cei doi, sotii Ceausescu, coborau dintr-o masina,
doi batrani rataciti. Am vazut si procesul. Mi-a fost mila de ei! Nu credeam ca
o sa spun asta vreodata! Si au fost impuscati! Eu nu prea am vazut filme,
cateva doar, iar executii.. nici atat. Am inlemnit atunci de groaza. Traisem sa
vad cum sunt impuscati doi oameni si, si..
mai era si 25 decembrie. Eh, Dumnezeu sa-i ierte! Tot atunci l-am vazut si pe Ion
Iliescu, imi parea un om de treaba, in care poti sa ai incredere, inca mai cred
asta, dumneavostra nu? (…)”
Sursa: youtube - Vali Sterian
Va asteptam cu lucrari despre:
- situatia din U.R.S.S.( Rusia comunista) - reformele lansate de Mihail Gorbaciov: perestroika(restructurare) si glasnost(deschidere);
- prabusirea comunismului in Europa;
- caderea regimului comunist in Romania;
- biografii ale liderilor comunisti: N. Ceausescu, Erich Honecker;
- eseuri despre perioada comunista, folosind surse orale: parinti, bunici, vecini etc. persoane ce au trait in acea perioada;
- fotografii sau desene cu obiectele din Romania comunista si care se gaseau in toate casele romanilor;
Va recomandam:
Pe durata revolutiei, portivit datelor oficiale, numarul decedatilor si mutilatilor prin impuscare inainte de 22 decembrie 1989, este de aproximativ sapte ori mai mic decat cel al victimelor inregistrate dupa acesta data.
Conform evidentelor din anul 2005, intocmit de Secretariatul de stat pentru Problemele Revolutionarilor (SSPR), institutie aflata in subordinea Guvernului Romaniei, numarul total al celor decedati prin impuscare pe durata revolutiei a fost de 1142, al ranitilor de 3138, iar al celor retinuti se ridica la 760. Au fost inregistrati nu mai putin de 748 de copii urmasi de eroi-martiri.
Statisticile victimelor revolutiei in total: 1104 de morti si 3321 de raniti.
La Timisoara in perioada 16 - 21 decembrie au fost 73 de morti si 296 de raniti, iar dupa 22 decembrie s-au inregistrat 20 de morti si 77 de raniti.
In Bucurestu au fost inregistrati, pana in 22 decembrie, ora 12:08 - ora la care cuplul Ceausescu fuge - 49 de morti si 599 de raniti; dupa aceasta ora, din 22 decembrie, s-au inregistrat 515 de morti si 1162 de raniti.
Arad - dupa 22 decembrie s-au inregistrat 19 morti si 38 de raniti.
La Braila au fost 42 de morti, iar la Brasov 39 de morti pe cand la Cluj s-au inregistrat 32 de morti si 116 de raniti.
La Constanta au murit 32 de oameni si 116 au fost raniti, iar la Sibiu 99 de morti si peste 100 de raniti.
joi, 9 noiembrie 2017
CLIO SI ABANDONUL SCOLAR
Lansam o noua tema: Abandonul Scolar!
Tema ne-a fost propusa de Catalina Dinu din clasa a VII-a.
Ne bucuram ca o tema atat de grava, ce macina societatea romaneasca si nu numai, a fost propusa spre dezbatere si propunerea vine din partea voastra.
Va asteptam cu lucrari despre:
- abandonul scolar;
- care sunt cauzele ce stau la baza acestui fenomen;
- cunoasteti astfel de cazuri; cine sunt vinovatii: parintii, profesorii, elevii etc.
- cum credeti ca putem evita aceste situatii.
Va asteptam cu interes opiniile si solutiile!
Prima lucrare pe aceasta tema vine de la Denisa.
O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie,
apoi ea se continuă în grădiniţă şi şcoală prin intermediul cadrelor didactice.
În primul rând, ea se realizează prin puterea exemplului. O
bună intervenţie a cadrului didactic prin însuşi procesul educativ pe care-l
desfăşoară cu copiii poate constitui un mijloc de prevenire a abandonului
şcolar, care a devenit din ce în ce mai frecvent.
Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă
ce constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ
indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau
pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii
început. Elevii care abandonează şcoala suşcoala sunt cei care s-au
făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru
care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală. Acest abandon este cu
atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor terminale de învăţământ, căci
până a ajunge acolo societatea a cheltuit cu persoana respectivă o grămadă de
resurse. Chiar şi cel în cauză a fost nevoit să depună anumite eforturi.
Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se
confruntă societatea contemporană; şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de
toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e percepută ca
valoare în sine; atât copiii, cât si elevii nu mai consideră şcoala un viitor.
Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este
considerat deosebit de grav. Mai întai, cei care abandonează şcoala nu au nici
calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici
formația morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de
cetățean al unei comunități. În al doilea rând, neavând o calificare, cei care
abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi lung,
o sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc investiția cerută
de formarea inițială. Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui
program care să urmărească dezvoltarea competenţelor cadrelor didactice de lucru
în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea identificării
factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul
şcolii, pentru prevenirea şi, în ultimă instanţă, pentru rezolvarea unor
situaţii de criză cu efect de abandon şcolar.
Pentru a putea
reduce numarul abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm sa identificăm şi
să studiem câteva cauze: şcolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de
izolare, sărăcie şi lipsa oportunităților de succes socio-profesional pentru
absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevii claselor gimnaziale
renunță în primii ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în
gospodăriile proprii sau chiar muncind ca zilieri la oamenii mai avuți din
satele respective.
Sărăcia comunităților din zonele defavorizate limitează
posibilitățile părinților de a oferi copiilor resursele necesare educației.
Această stare provoacă deseori exploatarea copiilor prin muncă de către
părinți. Lipsa interesului pentru şcoală se explică prin presiunile de ordin
material, prin dezamăgirile personale ale părinților şi prin lipsa de cultură a
comunității care poate fi susceptibilă față de instituțiile formale. Aceste
cauze ar putea fi eliminate prin orientarea fondurilor disponibile spre şcolile
din asemenea zone, prin stabilirea unor legături cu centre de instruire
existente, prin asigurarea unei infrastructuri care să asigure transportul
elevilor, dar şi asigurarea hranei pentru elevi care au domiciliul la distanțe
mari de şcoala. De asemenea, este menţionată aprecierea (fară vreo susţinere)
potrivit căreia, în mediul rural, abandonul şcolar creşte iarna, ,,în
condiţiile lipsei de subsistenţă’’ şi din cauza ,,lipsei hranei sau
imbrăcămintei necesare’’. E o simplă părere fără cunoaşterea generală a
realităţii. Pe de altă parte, încălzirea vremii, crearea condiţiilor naturale
de practicare a unor îndeletniciri îi fac pe copii să-şi urmeze părinţii la
muncă, abandonând şcoala. cultura de origine a elevilor – cercetările din
domeniul educațional au relevat faptul că mediul socio-cultural de proveniență
al elevilor este una dintre cele mai importante variabile în reuşita sau eşecul
şcolar şi profesional al elevului. Este foarte importantă atitudinea familiei
în raport cu şcoala. Există şi cazuri în care părinţii încurajează să încalce
normele valorilor şcolare prin atitudinea lor faţă de şcoală.
Ca forme principale
de manifestare a deviaţiei şcolare putem aminti ca fiind mai grave din punct de
vedere social şi comportamental: fuga de la şcoală, absenteismul, abandonul
şcolar, vandalismul, conduitele violente, toxicomania, copiatul şi suicidul.
Cunoaşterea acestor atitudini şi identificarea surselor de posibile tensiuni
sau blocaje manifestate în raport cu cariera şcolară a tinerilor constituie un
factor important în prevenirea abandonurilor. Elevii au fost încurajaţi şi de
atitudinea părinţilor pentru care cartea nu mai reprezintă o prioritate, nici
garanţia asigurării unui loc de muncă. Mai mult, emigrarea forţei de muncă îi
afectează tot mai tare pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii, fie sunt
lăsaţi în grija unor rude sau cunoştinţe apropiate care se ocupă superficial de
situaţia şcolară a copiilor. climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele
de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea vieții de familie, consecință a
divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv,
divergența metodelor educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea
rece, indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora sunt alte câteva aspecte
care conduc spre abandonul şcolar. factori de natură socială şi economică cum
ar fi: crize politice, economice, sociale şi morale, prăbuşirea sistemului de
protecție socială, confuzia sau absența unor norme sau valori sunt alte cauze
care conduc la dezorientarea elevilor, îndepărtarea lor de mediul educațional
şi, în final, abandon şcolar. factorii de natură educatională: insubordonare
față de normele şi regulile şcolare, chiul, absenteism, repetenție, motivații
şi interese slabe în raport cu şcoala, greşelile dascălilor (de atitudine şi
relaționare, competența profesională, autoritate morală) au şi ei un rol important
în apariția fenomenului de abandon şcolar. anturajul de proastă calitate
debusolează elevii cu un psihic labil datorat unor carențe din copilîrie;
dorința de a scăpa de sub tutela educațională sau familială, dorința de a capta
obiecte, haine sau mâncare prin căi ocolite, necurate reprezintă cauze pentru
care elevul abandonează şcoala.
Anturajul reprezintă
un factor negativ în viața elevului; el poate să-l determine pe elev să fumeze,
să consume bauturi alcoolice, să consume droguri, să fure sau chiar să
chiulească de la şcoală.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire
a abandonului şcolar: identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de
abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul învăţămîntului
guvernamental de zi; implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi
socială a elevului; creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în
soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a situațiilor ce prezintă risc
de abandon şcolar.
În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite,
abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol imediat de abandon, fiind
urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară
pe o perioadă foarte îndelungată. Se impun măsuri de prevenire a abandonului
şcolar: psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor
relații interpersonale adecvate pentru realizarea unei inserții socio-familiale
pozitive; socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi
psiho-sociale; psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite
probleme caracteriale, comportamentale, emoționale, tendinte agresive;
juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare
socială prin popularizarea legilor şi prin propaganda juridică, în general. În
cadrul învăţământului preşcolar educatoarea are, de asemenea, un rol decisiv în
formarea conceptului despre şcoală a copiilor preşcolari – viitori şcolari
. Rolul acesteia este nu numai de a-i informa cu
privire la şcoală, ci şi de a-i face să conştientizeze importanța pe care o
deține scoala în viața unui individ. Un alt element în combaterea abandonului
şcolar este participarea tuturor copiilor la programul educativ, fiecare după
forţa şi posibilităţile sale. Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt
diferite, gradul lor de adaptare şi percepere este diferit, dar în grupul de la
grădiniţă fiecare poate avea un loc, un statut, un rol şi o valoare, fapt ce îi
determină să îndrăgească mediul şcolar. Evaluarea pe care o poate face
educatoarea se referă la competenţele şi capacităţile educaţionale ale fiecărui
copil. Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are valoare şi este unic
şi că fiecare copil poate învăţa, indiferent de nevoile lui sociale. Pentru o
mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie cunoscute aptitudinile şi
nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau
etnie diferită faţă de restul copiilor. În cazul etniei rome, cunoaşterea
obiceiurilor şi tradiţiilor, faţa necunoscută şi nebănuită a existenţei
membrilor ei pune în valoare ceea ce ei înşişi nu mai ştiu ori nu au reuşit să
răzbată. Copiilor le oferă identitate şi apartenenţă la neam, le redă mândria
de descendenţi ai poporului lor, răspândit prin numeroase teritorii, le crează
o „unicitate pozitivă” – adică aceea care ascunde comoara trăsăturilor
caracteristice unui popor. „Unicitatea pozitivă” care în esenţă arată
demnitatea neamului lor, se opune aceleia „negative”, aceea care a fost impusă
mediatizării care condamnă la inhibare, la izolare. Aşadar, copilul fie că este
integrat într-un sistem de învăţământ preprimar, primar, gimnazial, liceal, profesional,
universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează cum se menţine în
sistemul educative, făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune atât
din partea părinţilor, cadrelor didactice, cât şi a comunităţii din care
provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonului şcolar –
o problema gravă în România.
Catalina Dinu
Abandonul școlar
O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie, apoi ea se continuă
în grădiniţă şi şcoală prin intermediul cadrelor didactice.
În primul rând, ea
se realizează prin puterea exemplului. O bună intervenţie a cadrului didactic
prin însuşi procesul educativ pe care-l desfăşoară cu copiii poate constitui un
mijloc de prevenire a abandonului şcolar, care a devenit din ce în ce mai
frecvent.
Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în
încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de
nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii
care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi
alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate
rânduri în şcoală. Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la
nivelul formelor terminale de învăţământ, căci până a ajunge acolo societatea a
cheltuit cu persoana respectivă o grămadă de resurse. Chiar şi cel în cauză a
fost nevoit să depună anumite eforturi. Abandonul şcolar reprezintă o problemă
gravă cu care se confruntă societatea contemporană; şcoala a ajuns să fie
abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii,
nu e percepută ca valoare în sine; atât copiii, cât si elevii nu mai consideră
şcoala un viitor.
În fiecare an, peste 50.000 de copii români abandonează şcoala. Câţi dintre
ei se reîntorc în sistem? Prea puţini, iar numărul lor nu este inclus în nicio
statistică oficială. Cei mai mulţi copii care ajung să renunţe la şcoală sunt
de la ţară şi vin din familii sărace, acolo nevoia de hrană e mai importantă ca
nevoia de ştiinţă.
Parintii joacă un rol foarte important în clădirea copilului. Ei ar trebui să le explice importată școlii pentru
viitorul lor și să îi trimită la școală.
Ce copil vrea la școală?
dar mai târziu, pe viitor, vom află cât de importantă a fost, este și va fi școală
pentru un copil.
Se spune că părinții
sunt primele modele de urmat în viață unui copil, dacă tu că părinte, nu ai o
situație materială bună, și îți este greu să îți găsești un loc de muncă, pentru
că tu, la rândul tău, ai abandonat școală și nu știi să scrii, să citești, ce
model mai ești pentru copilul tău?
Orice copil, fie
bogat, fie sărac, are dreptul la educație, are dreptul la învățătură.
Conform statisticilor, 6 milioane de tineri renunta anual la studii (ceea
ce înseamnă aproximativ 14% din numărul total de elevi). Pentru aceștia,
viitorul este sumbru: șomaj, sărăcie sau marginalizare. Tinerii care renunta
prematur la studii sunt considerați a fi cei care deși au vârstele cuprinse
între 18 și 24 de ani, au terminat cel mult învățământul gimnazial la dată la
care abandonează școală.
Pentru atingerea obiectivului unei rate medii de sub 10%, statele membre
sunt invitate să elaboreze politici care să acopere întreg ciclul educațional,
eliminând factorii care determina abandonul școlar, rezolvand din timp
problemele care apar și oferind o a două șansă tinerilor care regretă deciziile
luate la un moment dat.
Astfel, există trei direcții de acțiune:
Prevenirea – îmbunătățirea accesului egal la educație de înalta calitate de
la vârste fragede. Trebuie introduse măsuri menite să garanteze participarea
tuturor copiilor la orele de curs (suportul lingvistic pentru copiii de imigranți
de exemplu).
Interventia – îndrumări și meditații pentru elevi, strângerea legăturilor
cu părinții, atunci când apar semne cum ar fi absențele nemotivate și performanțele
foarte slabe
Compensarea – elevilor care renunta la școală ar trebuie să li se ofere
ulterior șansă de a obține calificările pe care nu le-au obținut prima dată. Școlile
de tip “A două șansă” trebuie să ofere cursuri pentru grupuri restrânse de
elevi, precum și metode de predare mai personalizate și mai flexibile
comparativ cu școlile obișnuite.
Institutul National de Statistica
Sursa: YouTube
Andrei Cioflan
Abandonul scolar
Statele membre ale Uniunii Europene cu cel mai ridicat procentaj al abandonului scolar in 2016 au fost Malta(19,6%), Spania(19%) si Romania(18.5%); la polul opus, aflandu-se Croatia((2,8%), Lituania(4,8%) si Slovenia(4,9%), arata ca mai putine fete (9,2% in 2006)abandoneaza scoala decat baieti(12,2%).
Abandonul scolar este o problema grava, iar prognozele arata ca acest fenomen se va accentua din cauza crizei economice.
In Romania rata abandonului scolar a crescut cu o treime in ultimii noua ani.
O solutie ar fi infiintarea scolilor de tip "A doua sansa" unde trebuie sa se ofere cursuri pentru grupuri restranse de elevi, precum si metode de predare mai personalizate si mai flexibile comparativ cu scolile obisnuite.
Eu unul as infiinta o campanie pentru prevenirea abandonului scolar unde elevii care au renuntat la scoala sa intre in contact cu cei aflati in risc de a abandona, povestindu-le cum a decurs viata lor post-scolara.
Biblioteca Colegiului Trinity din Dublin, Irlanda
