CLIO SI UNIVERSUL
        A inceput scoala si revenim cu noi provocari!
        La sugestia lui Paul Nicolae din clasa a VIII-a va propunem, cu entuziasm, sa ne aruncam privirea sus si sa deslusim, impreuna, harta cerului. Tema vine odata cu echinoctiul de toamna - 22 septembrie-cand, debuteaza, din punct de vedere astronomic, toamna.

          Valorificand cunostintele dobandite pana acum si, abordand si alte surse de informare, va invitam sa prezentati lucrari pe aceasta tema, avand in vedere:
                       - istoria cercetarilor astronomice; omul a fost fascinat de la inceput de bolta cereasca si a privit cerul, fie cu spernta, fie cu teama si a incercat sa gaseasca raspuns la noianul de intrebari legate de aspectul celest si la fenomenele astronomice;
                      - zodiacul - de la vechii caldeeni si pana in zilele noastre;
                      - instrumente asrotnomice - de la betele folosite de mayasi pana la telescoapele ultra-performante de astazi;
                      - imaginile captate de telescopul Hubble;
            Lista ramane deschisa sugestiilor voastre!
            Va oferim si cateva surse de informare:
 
       Florin Zaganescu, De la Icar la Cuceritorii Lumii, Ed. Albatros

     

        Helmut Hofling, Cosmosul dintr-o privire, Ed. Politica, 1985                                       https://ro.wikipedia.org/wiki/Astronomie
      www.descopera.ro/eticheta/astronomie
       stiintasitehnica.com › SPAȚIU
       www.astro-urseanu.ro/astrol.html
       http://hubblesite.org/
        

Va propunem spre reflectie poezia La steaua a lui Mihai Eminescu, 
Va asteptam comentariile!

 La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă, 
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă. 

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre, 
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre, 


Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit, 
Azi o vedem, şi nu e. 

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă, 
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

                 Instrumente astronomice

      Zodiacul

                 

                                                           
                                                             

                                                                 Gaura neagra


Paul Nicolae

Despre gaurile negre

O gaură neagră este un obiect astronomic limitat de o suprafață în interiorul căreia câmpul gravitațional este atât de puternic, încât nimic nu poate scăpa din interiorul aceastei suprafațe, cunoscută și sub denumirea de „orizontul evenimentului”.

 Nici măcar radiația electromagnetică (de ex.lumina) nu poate scăpa dintr-o gaură neagră, astfel încât interiorul unei găuri negre nu este vizibil, de aici provenind și numele. Gaura neagră are în centrul ei o regiune cunoscută și drept „singularitate".

 La suprafața limită gravitația este atât de mare, încât nicio rază (particulă) de lumină din interiorul găurii nu are energie suficientă pentru a scăpa în afară. La această suprafață limită deplasarea gravitațională spre roșu este infinit de mare. Viteza de scăpare gravitațională este la suprafața limită egală cu viteza luminii, așa încât raza suprafeței limită este egală cu raza traiectoriei circulare, numită „raza Schwarzschild”.

 Conceptul de obiecte al căror câmp gravitațional este prea puternic pentru a permite luminii să scape a fost prima oara propus in secolul al XVIII-lea de către John Michell și Pierre-Simon Laplace.

 Prima soluție modernă a teoriei generale a relativității referitor la găurile negre a fost găsită de Karl Schwarzschild în 1916, deși interpretarea sa ca o regiune a spațiului din care nimic nu poate scăpa nu a fost pe deplin apreciată timp de încă patru decenii. Mult timp considerată doar o curiozitate matematică, abia în anii ’60 o serie de lucrări teoretice au arătat că găurile negre erau o consecință generică a relativității generale. Descoperirea stelelor neutronice a stârnit interesul pentru obiectele compacte, formate prin colaps gravitațional ca o posibilă realitate astrofizică.

Găurile negre de masa stelară se formează prin colapsul stelelor de masă mare într-o supernovă la sfârșitul vieții lor. După formare gaura neagră poate continua să crească absorbind masă din vecinătatea ei. Prin absorbirea de stele precum și prin contopirea cu alte găuri negre se pot forma găuri negre super-masive cu mase de milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui.

În ciuda invizibilității interiorului, prezența unei găuri negre poate fi dedusă prin interacțiunea cu restul materiei. Astronomii au identificat numeroase posibile găuri negre stelare însistemele binare, studiind interacțiunea lor cu stelele companion.

 În momentul de față se înregistrează o puternică tendință spre consens asupra acceptării ideii că în centul majorității galaxiilor se află o gaură neagră super-masivă. Ca un caz particular, există dovezi solide ce indică existența unei găuri negre de peste patru milioane de mase solare în centrul Căii Lactee.

Sursa: Wikipedia

                                                                   Meteorit

                   

                                                                     Eagle Nebula

Paul Nicolae

Despre nebuloase

O nebuloasă planetară este un obiect astronomic constând dintr-o membrană din gaz și plasmă, formată din anumite tipuri de stele aflate la sfârșitul vieții. Numele iși are originea dintr-o asemănare cu planetele gigant, când acestea sunt vizualizate printr-un mic telescop optic, și nu are legătură cu planetele sistemului solar.

 Ele reprezintă un fenomen cu o viață relativ scurtă, durând câteva zeci de mii de ani, în comparație cu durata medie de viață a unei stele care este de câteva miliarde de ani.

 La sfârșitul vieții unei stele, în timpul etapei gigantă roșie, straturile exterioare ale stelei sunt eliminate prin pulsații și prin puternicul vânt solar. Fără aceste straturi opace nucleul rămas al stelei strălucește intens și este foarte fierbinte. Radiațiile ultraviolete emise de acest nucleu ionizează straturile exterioare eliminate ale stelei, ele radiind ca o nebuloasă planetară.

 Georges Abell și Peter Goldreich au stabilit, în mod corect, că nebuloasele planetare evoluează din stelele gigantice roșii. Nebuloasele planetare sunt obiecte importante în astronomie deoarece joacă un rol crucial în evoluția chimică a galaxiei, returnând material în mediul interstelar care a fost îmbogățit cu elemente grele și alte produse ale nucleosintezei (cum ar fi carbonul, azotul, hidrogenul și calciul).

 În alte galaxii, nebuloasele planetare pot fi singurele obiecte observabile astfel încât să ofere informații utile despre abundențele chimice. În ultimii ani, imaginile obținute cu Telescopul Spațial Hubble au dezvăluit multe nebuloase planetare cu morfologii extrem de complexe și variate. Aproximativ o cincime sunt aproape sferice dar majoritatea nu sunt sferic simetrice. Mecanismele care produc o astfel de varietate a formelor și caracteristicilor nu sunt încă bine înțelese, dar stelele binare centrale, vânturile solare și câmpurile magnetice pot juca un rol.

 Sursa: Wikipedia

   

Paul Nicolae

Spațiul cosmic numit și spațiu extraatmosferic este întregul spațiu situat dincolo de limita atmosferei unei planete. Spațiul cosmic este, într-o primă aproximație,vid. Totuși, el nu este complet lipsit de conținut, ci este umplut cu gaze la presiune extrem de scăzută și pulberi. Spațiul cosmic conține câmpuri gravitaționale, radiații electromagnetice, neutrini. Teoretic el mai conține și energie neagră și materie întunecată. Deoarece atmosfera nu se termină brusc, ci se subțiază progresiv, nu există nici o limită definită clar între atmosferă și spațiul cosmic. Spațiul exterior este cel mai apropiat de starea de vid perfect. Efectiv în acest spațiu nu există forțe de frecare, aceasta le permite stelelor, planetelor și sateliților să circule liber de-a lungul traiectoriilor lor ideale gravitaționale. Cu toate acestea, chiar și în cel mai pronunțat vid din spațiul intergalactic tot există câțiva atomi de hidrogen pe metru cub.Pentru comparație, aerul pe care îl respirăm conține aproximativ 10 25 molecule pe metru cub. Vidul avansat din spațiu poate fi un mediu atractiv pentru anumite procese industriale, de exemplu cele care necesită suprafețe ultracurate.

 Tot Universul observabil este umplut cu fotoni care au fost creați în timpul Big Bang-ului, cunoscuți sub numele de radiație cosmică de fond cu microunde, (CMBR). Numărul mare al neutrinilor provoacă radiația cosmică de fond cu neutini. Temperatura curentă a corpurilor întunecate (a acestei radiații de fotoni) este de 3 K (−270 °C; −454 °F). Unele regiuni ale spațiului cosmic pot conține particule cu încărcătură energetică ridicată și au o temperatură mult mai mare decât radiația cosmică de fond CMBR.

Vladut Costica

                                                     Stiati ca!

Universul ascunde multe lucruri care depasesc limita intelegerii umane. Universul reprezinta tot ceea ce exista, fiind alcatuit din materie fizica si energie. Este guvernat de aceleasi legi inca de la inceputul existentei sale si nu a incetat niciodata sa ne uimeasca.

Universul se afla in expansiune de 13,7 miliarde de ani si doar 5% din totalul materiei si a energiei este detectabila in mod direct.

Toate planetele, asteroizii, meteoritii, cometele precum si cantitatile enorme de praf interplanetar orbiteaza in jurul Soarelui. Totul se invarte in jurul Soarelui si acesta contine peste 99% din masa intregului sistem solar.

Soarele isi pierde in permanenta din greutate. Pierde circa 4 milioane de tone in fiecare secunda. Acesta este cantitatea de hidrogen pe care Soarele o transforma in fiecare secunda.

Temperatura Soarelui la nivelul nucleului are aproximativ 14 milioane de grade Celsius, insa la suprafata doar 6000.

Steaua Centauri – lumina sa ajunge pe Pamant in circa 4 ani. Daca am calatori pana la ea cu masina ar dura 45 de milioane de ani, 900 de milioane de ani pe picioare si 100 de mii de ani cu o nava spatiala.

Stelele moarte, numite pulsari, se rotesc in jurul lor foarte rapid si emit unde radio, detectabile si de pe Pamant. Pana acum s-au descoperit nu mai putin de 300.

Toti atomii care alcatuiesc corpul nostru, cu exceptia hidrogenului si heliului, au fost creati in infernul din stele. Acesti atomi sunt eliberati de fiecare data cand o stea moare, imbogatind universul cu elementele necesare vietii.

Exoplaneta XO-3B este aproape de doua ori mai mare decat Jupiter si orbiteaza steaua sa in aproximativ 3,2 zile. Este o stea neutronica ce se roteste de 716 ori pe secunda, iar suprafata ei la ecuator atinge aproape 24% din viteza luminii, adica peste 70.000 km pe secunda.

Se invarte cel mai repede dintre toti pulsarii cunoscuti. A fost descoperit de Jason W. T. Hessels de la Universitatea McGill in anul 2004 si a fost confirmat in 8 ianuarie 2005. Se afla in clusterul de stele numit Terzan 5, aflat aproximativ la 18.000 de ani lumina de Pamant.

In timpul exploziilor de raze gama, o stea poate elibera mai multa energie in cateva secunde decat Soarele in intreaga sa existenta.

Galaxia noastra, Calea Lactee, are cel putin 15 galaxii satelit care orbiteaza in jurul sau.

Noaptea, galaxia Andromeda apare de 5 ori mai mare decat Luna si este cel mai indepartat obiect vizibil cu ochiul liber.

Universul are peste 100 de miliarde de galaxii, fiecare avand alte sute de de miliarde de sisteme solare.

Spre deosebire de celelalte planete din sistemul nostru solar, Venus se roteste in sens invers, de la vest la est. Ca dimensiune, este putin mai mica decat Pamantul, insa este total diferita. Aici, temperaturile ajung pana la 460 C, iar norii provoaca ploi de acid sulfuric. Pe Venus, ziua dureaza mai mult decat anul venusian.

Luna nu are atmosfera, iar apa este aproape inexistenta. Deci nimic nu va putea creste acolo. Insa au fost aduse pe Pamant probe din solul lunar. A fost udat, au fost plantate seminte de plante, iar plantele au crescut.

Planeta Saturn are o densitate atat de mica, incat ar putea pluti chiar si pe apa.

Planeta Pluto e atat de rece incat acolo, gheata e mai tare decat otelul.

Sursa: Descopera.org

                                                                              Calea Lactee

Ni se alatura Florin Andrei Radulescu din clasa a VIII-a. Multumim, Florin!

Curiozitati despre univers

Universul este atât de vast încât este extrem de dificil de a cuprinde şi înţelege complexitatea lui. Omenirea la moment doar are posibilitatea de a scotoci suprafaţa imensităţii sale, dar de fiecare dată când o facem noi strângem informaţii remarcabile, şi imagini care sunt uimitoare şi enigmatice în egală măsură. Cea ce ştim a fost imediat pus la dispoziţia publicului datorită celor mai importante organizaţii de explorare a spaţiului, aşa dar aici sunt 5 cele mai interesante  informaţii şi curiozităţi despre univers

1. Când priviţi spre cerul înstelat noaptea, vă uitaţi înapoi în timp

Stele care le vedem pe cerul nocturn sunt foarte departe de noi, atât de departe încât lumina necesită o lungă periodă de timp să călătorească în spaţiu ca să ajungă la ochii noştri.Acest lucru însemană că ori de câte ori ne uităm în noapte şi privim spre stele noi le vedem în aşa fel cum arătau în trecut. De exemplu luminoasa stea Vega este relativ aproape de noi, la o depărtare de 25 de ani lumină, astfel lumina care o vedem acum de pe Pământ a plecat acum 25 de ani în urmă; în timp ce steaua Betelgeuse din constelaţia Orion este la 640 de ani lumină depărtare, astfel lumina vizibilă şi-a început călătoria în jurul anului 1370, în timpul Războiului de o Sută de ani dintre Anglia şi Franţa. Alte stele vizibile sunt mult mai îndepărtate, deci noi le vedem şi mai adânc în trecutul lor.

2. Telescopul Hubble ne permite să privim cu miliarde de ani în trecut

3.Puteti urmari Big Bang-ul la televizor

Reactia cosmiva de fond este radiaţia electromagnetică şi căldura rămasă de la Big Bang (Marea explozie), evenimentul care a dat start universului nostru acum 13.7 miliarde de ani în urmă. Acest ecou cosmic există în tot universul, şi uimitor noi putem folosi un televizor vechi pentru a prinde o mică parte din el. Atunci când televizorul nu este acordat la o staţie voi puteţi vedea pufuleţi albi şi trosnet de zgomot alb (white noise), în jur de un procent din acest amestec este format de radiaţia cosmică de fond – radiaţia creării.

4. Este nevoie de 225 milioane de ani pentru ca Soarele nostru să facă o călătorie în jurul galaxiei.

În timp ce Pământul şi celalte planete ale sistemul nostru solar orbitează în jurul Soarelui, însăşi soarele orbitează în jurul centrului galaxiei noastre, Calea Lactee. Soarele are nevoie de 225 milioane de ani pentru a efectua un circuit complect al galaxiei.Ultima dată Soarele a fost în poziţia sa actuală în galaxie atunci când continentul super-Pangaea abea începuse să se rupă în bucăţi şi îşi făceau apariţia primii dinozauri.

5. O lingură de stea neutronică cântăreşte aproximativ un miliard de tone.

În timp ce Pământul şi celalte planete ale sistemul nostru solar orbitează în jurul Soarelui, însăşi soarele orbitează în jurul centrului galaxiei noastre, Calea Lactee. Soarele are nevoie de 225 milioane de ani pentru a efectua un circuit complect al galaxiei.Ultima dată Soarele a fost în poziţia sa actuală în galaxie atunci când continentul super-Pangaea abea începuse să se rupă în bucăţi şi îşi făceau apariţia primii dinozauri.

Sursa: inbors.com

Vasilica Musat-Vasi ne propune spre meditatie un episod dramatic din istorie: confruntarea dintre atotputernica Biserica Catolica si omul de stiinta Galileo Galilei. Va aseptam opiniile si comentariile!

     În misiunea sa de evanghelizare, astăzi mai mult ca oricând, Biserica nu-şi poate permite să ignore atitudinea oamenilor de ştiinţă faţă de credinţă.

      În general, s-a observat şi se observă că anumite aspecte legate de Biserică le oferă acestora posibilitatea unei largi deschideri faţă de credinţă, în vreme ce altele îi determină să aibă mari reţineri sau chiar să o respingă la modul cel mai categoric.     Oricum, dincolo de toate acestea, absenţa unui dialog între credincios şi omul de ştiinţă conduce, indubitabil, la neînţelegerea de către acesta din urmă a unor noţiuni atât de importante pentru primul, cum ar fi adevărul suprem, Dumnezeu, actul creaţiei.

        Între altele, cel mai amintit exemplu privind reticenţa oamenilor de ştiinţă faţă de credinţă rămâne în continuare ceea ce s-a chemat "afacerea" Galilei. Aceasta reprezintă, în principal, simbolul relaţiilor rele în cuplul ştiinţă-credinţă în Occident.  Aşa cum s-a subliniat, această problemă simbolizează esenţa confruntării între un adevăr dogmatic, adevărul Bisericii, şi un adevăr ştiinţific, încă şi astăzi.

        În 1633, Biserica Catolică, socotind că este singura autoritate, în afară de Dumnezeu, care ar cunoaşte adevărata reprezentare a cosmosului şi materiei, îl condamnă pe Galilei, inventatorul ştiinţei experimentale, obligându-l să retracteze afirmaţiile "eronate" pe care le făcuse, dar în special pe aceea: cartea naturii este scrisă în caractere matematice. Momentul acesta marchează, de altfel, ruptura acordului pus a priori de Occidentul creştin între cartea naturii şi Biblie.

                                          Galileo Galiei

Mariam Kalach

Tot ce trebuie sa stii despre Univers

                                                               Miracolul spatiului

Spatiul cosmic ofera nenumerate privelisti ce-ti taie respiratia. Pe unele le vezi cu ochiul liber, pe altele cu telescopul. Iata cateva detalii despre Univers pe care le vei descoperi, citind.

Navele spatiale

Rachetele au inceput sa zboare in spatiu din 1957. Ele au ajutat la explorarea spatiului. Navele spatiale fara echipaj la bord au ajuns pe planete indepartate, cum sunt Uranus si Neptun.

Astronautii

Sunt oamenii ce calatoresc in spatiu. Ei se pregatesc multi ani pentru a zbura in spatiu.

Stelele

O stea este o gigantica sfera de gaz foarte fierbinte, in flacari. Soarele nostru este o stea.

Satelitii

 Cele mai multe dintre planete au sateliti, care sunt mini-planete ce orbiteaza ( se rotesc ) in jurul stelelor mari.

Planetele

O planeta este o uriasa sfera de roca sau de gaz ce orbiteaza in jurul unei stele. Planetele ce se invart in jurul aceleasi stele  formeaza un sistem solar.

Cometele

Cometele sunt sfere de gheata si praf cosmic, zburand prin spatiul cosmic. Uneori lovesc cate o planeta.

Galaxiile

Galaxiile sunt grupuri uriase de stele. Soarele nostru si interg sistemul solar formeaza galaxia Calea Lactee ( Claea Laptelui ). Oamenii de stiinta spun ca sunt miliarde de galaxii in Univers.

Universul intreg, de la micii sateliti la sistemele solare si la galaxii, se afla in continua miscare. 

In vreme ce stai confortabil si citesti aceste randuri, te misti o data cu planeta cu 1 000      km/s. Toate planetele si toti satelitii se invart in jurul propriilor lor axe. Pamantul se roteste cu 1 600 de Km pe ora.  In 24 de ore face o rotatie completa. Masuram acest interval in fiecare zi a noastra.

Noapte si zi

Pe masura ce Pamantul se roteste e luminata partea sa dinspre Soare si se intuneca pe partea opusa. Iata de ce avem zi si noapte!

Gravitatia

Planetele se rotesc in jurul soarelui si sunt mentinute pe orbita de forta gravitationala. Aceasta este o forta ce atrage un corp ceresc catre altul.

Radiotelescopul

In spatiu sunt miliarde de corpuri ceresti prea intunecate sau prea indepartate pentru a putea fii reperate de un telescop obisnuit. Radotelescopul nu foloseste lumina, ci undele pentru a "vedea". Acestea se afla in New Mexico, S.U.A., sunt in numar de 27 si sunt numite "siruri uriase".

Calatoria in spatiu

In anul 1957 omul a trimis prima racheta in spatiul cosmic. Incercarile din trecut au esuat, rachetele neputand sa se lanseze, neavand suficienta energie.

Prima iesire in spatiu a unei echipaj uman a avut loc in 1961. De atunci sute de oameni, barbati si femei l-au urmat. Astazi astronautii calatoresc in spatiu cu ajutorul navelor. Iata cum functioneaza:

                  1. Nava iese in spatiu cu mare viteza;

                  2. Doua rachete propulsoare se desprind si cad parasutate pe Terra;

                  3. Motorul principal propulseaza nava in spatiu;

                  4. La intoarcere nava pluteste spre Terra; partea inferioara se incinge foarte tare;

                  5. Nava ajunge la sol si aterizeaza pe roti ca avioanele.

O iesire in spatiu

Spatiul este lipsit de viata. In spatiu nu exista oxigen, astfel incat astronautii trebuie sa poarte un costum special. Acestea sunt ca niste mici nave spatiale - ele au rezerve de oxigen. Pe dedesupt au o casca cu microfon si casti audio. Un sac rezervor cu apa prevazut cu un tub pentru baut. Sistemul de baza pentru supravietuire este rucsacul cu oxigen.

O parte a costumului este lipita de corp, fiind prevazuta cu conducte de apa ce poate fi racita sau incalzita pentru ca astronautul sa se racoresca sau sa se incalzeasca. O casca prevazuta cu un ecran stralucitor ce apara de razele stralucitoare ale Soarelui. Manusile au cauciuc pe varfuri pentru a simti mai usor lucrurile.

Costumul este flexile pentru a permite miscarea.

Fierbi sau ingheti

La iesirea in spatiu, Soarele trimite raze mai fierbinti, iar cand nava se afla pe partea intunecata , temperatura scade mult sub zero grade Celsius.

Pericole si catastrofe

Calatoriile in spatiu pot fii foarte periculoase. Nava spatiala si costumele ii tin in viata pe astronauti. Cele mai periculoase momente sunt decolarea si amerizarea.

Explozia navei

Una din cele mai mari catastrofe spatiale s-a petrecut in 1986, cand nava Chellenger a explodat in aer la doar 90 de secunde de la decolare. Toti cei sapte astronauti aflati la bord au murit.

Scurgerea combustibilului a produs incendiul care a dus la explozie.

Apollo 13 - nava norocoasa

In 1970, trei astronauti au pornit spre Luna cu nava Apollo 13. La jumatatea calatoriei un compartiment al navei a explodat, si a ars o parte din combustibil. Echipajul a supravietuit, dar la intoarcere a ramas aproape fara oxigen.

Satelitii si sondele

Sunt nave fara echipaj, contolate de la sol. Majoritatea au aparate de fotografiat si de filmat. Satelitii cerceteaza Terra, iar altii spatiul cosmic. Unii sateliti sunt pentru emisiea si receptiea semnalelor TV si telefonice.

E cineva acolo?

Cand au inceput studierea spatiului, oamenii tot intrebau daca exista viata extraterestra. Pana azi nu avem un raspuns.

Strabatand spatiul doua tipuri diferite de sonde calatoresc dincolo de limitele sistemului nostru solar. Sondele Pioneer duc imaginea gravata a tipului uman si o harta ce arata unde se afla Terra. Sondele Voyager transporta un disc cu sunete si imagini de pe Terra. Daca vor fii gasite de alte civilizatii, acestea vor afla despre noi.

In ultimii ani, savantii au descoperit noi planete orbitand in jurul stelelor. Daca exista viata acolo, radiotelescoapele incearca sa descopere, cautand semnale extratereste.

Cum sunt extraterestrii?

Daca vom gasi forme de viata in Univers, poate ca nu vor fi ca noi. Poate vom gasi sedimente sau muschi vegetali, in loc de creaturi inteligente cu cap si membre.

Ce cuprinde sistemul nostru solar?

Sistemul nostru este format din Soare si toate corpurile ceresti ce orbiteaza in jurul lui. Sistemul este alcatuit din 8 planete, si zic 8, referindu-ma  si la Pluto, care nu mai este considerata planeta, ci un asteroid.

Soare

Mercur

Pamant

Marte

Centura de asteroizi

Jupiter - cea mai mare planeta

Saturn - a doua planeta ca marime dupa Jupiter

Uranus

Neptun

Pluto

Centrura Kuper formata din roci inghetate

Luna

Orbiteaza in jurul Pamantului.

Cat de mari sunt stelele?

Stelele variaza in marime. Cele albe sau albastre sunt stralucitoare si fierbinti, cele galbene sunt un pic mai reci, iar cele rosii si mai reci.

  Viata unei stele

Stelele se nasc, stralucesc si se sting. Fiecare dintre etape dureaza miliarde de ani.

Supernova

Cand stelele mai mari ca soarele ajung la sfarsitul vietii lor, ele explodeaza. Aceste explozii se numesc supernove.

Gaurile negre

Cand se stinge o stea foarte mare, nu dispare, ci se prabuseste in ea insasi. Materia aceleiasi stele se aduna intr-o sfera de mare densitate numita gaura neagra. Gravitatia acestei sfere e atat de mare incat tot ce e in jur, chiar si lumina este absorbita de gaura neagra. Ele nu sunt vizibile, dar fenomenele ce se petrec in jurul lor ne indica unde se afla.

                                    Bibliografie:

                                       Prima enciclopedie a Universului, Editura Aquila

Mai multe in lucrarea urmatoare!